Aceasta sansa a venit odata cu unul din cursurile masteratului pe care il urmez, un curs de programare a carui scop declarat este o introducere in servicii web. Cand am auzit, saream in sus de bucurie. Apoi a urmat bomba: vom studia doar in tehnologii .NET. De ce? DotNetul nu e singura modalitate de a construi servicii web. Servicii web se pot face in orice limbaj (aproape) asa ca de ce sa impingi oamenii spre o singura unealta? Totusi limbajul de programare e doar o unealta (una din multe) iar atunci cand se ofera o lectie generalista (gen servicii web, design patterns, algoritmi) nu vad rostul de a impinge studentii catre o singura tehnologie. Dimpotriva, oferind posibilitatea alegerii exista doar avantaje caci avand o metodologie invatata (in loc de o tehnologie), studentul o va putea aplica indiferent de limbajul folosit si nu va avea obisnuita gandirii intr-un singur limbaj. Ce va face studentul care invata arhitecturi web, design patterns si algoritmi aplicati doar in C# (de exemplu) si apoi i se ofera un post de Java? Sau care va dori apoi sa invete Java? El va trebui sa se re-obisnuiasca cu capitolele respective.

De ce sa punem ochelari de cal? De ce sa nu avem libertatea de a alege? Cand un client vine si cere un serviciu web, lui nu-i pasa ca va fi scris in Java, PHP sau Perl atata vreme cat cerintele sunt indeplinite. Asa ca de ce profesorii de la UBB/FSEGA nu ofera aceasta libertate? Nu contest preferintele sau calitatea tehnologiilor Microsoft, insa ele nu sunt singurele iar eu, ca student, prefer sa am un orizont mai larg. Insa sclavia Microsoft e puternica …

• sistem IT:  care sa includa baze de date cu studentii, profesorii, salile, orarul. Dau ca exemplu sistemul folosite de FMI (vezi mai sus), unde daca dai click pe numele unui profesor ajungi la orarul acestuia (cu sali, grupe, ora si zi), daca dai click pe o sala ajungi la orarul salii (zi, ora, profesor si grupa) iar daca mergi la orarul pe specializari si grupe, ai orarul fiecarei grup. Simplu si tinut la zi. Ca o imbunatatire as sugera un sistem de notificare email pentru studenti, pentru cei care si-au dat adresa de email la inscriere, in momentul stabilirii examenelor si a modificarilor de orar pentru grupa din care fac parte. FSEGA nu are scuza pentru lips acestui sistem, atata vreme cat e implementat de Informatica, care activeaza in aceeasi cladire si e parte din aceeasi universitate, UBB. In plus, un sistem similar exista la Litere (vai Doamne, Literele sunt mai organizate decat Economia, stai si te cruceste) unde orarul e publicat online(intr-un mod mai simplu) iar studentii isi pot consulta notele pe baza CNP-ul (online desigur).
• website actualizat: ca sa fie utile, informatiile trebuie sa fie prezentate la timp si intr-un format lizibil. Poate daca MBA-ul online lansat in aceasta toamna ar fi fost anuntat mai devreme decat ultima zi de inscriere la masterele normal, poate unii ar fi preferat sa incerce MBA-ul. Daca rezultatele admiterii ar fi fost publicate online in loc de doua panouri gigantice pentru sute de studenti care se imbulzeau (pardon) “ca vitele”, multi oameni ar fi scapat de nervi. Daca in loc de publicitate pentru expozitii foto pe site s-ar publica orarele studentilor, viata ar fi mai calma si mai frumoasa iar toti cei implicati si-ar putea folosi timpul mai eficient.
• putina initiativa: faptul ca in fata unui birou se formeaza o coada gigant iar oameni insiruiti ajung sa astepte cu orele, poate ar fi cazul sa se mai deschida un birou alternativ pentru a prelua un pic din sarcina si a eficientiza ritmul, nu? Mai ales cand in alt birou exista 4 secretare care nu fac mai nimic (exagerez, cu scuzele de rigoare, dar cand 3 oameni trebuie sa serveasca 400 de studenti, iar 4 oameni cauta un dosar, parca activitatea ar trebuie redistribuita un pic)
• flux de informatii: sa se ajunga in situatia in care nimeni nu stie ce e de capul unei specializari, mi se pare innaceptabil pentru o universitate moderna. O secretara utila e o secretara informata, macar prin prisma faptului ca intra in atributiile ei redactarea documentelor publice.
• publicarea de informatii utile: sa se publice o lista de acte ca fiind necesara inscrierii (iar de fapt inscrierea se face pe baza de buletin si taxa de inscriere), in timp ce de fapt acele acte sunt necesare confirmarii (alaturi de taxa de scolarizare), mi se pare o confuzie intentionata si gratuita. Pe langa asta lipsa unui “roadmap” al admiterii dovedeste o ineficienta crasa. Sigur, datele calendaristice sunt publicate, dar ce implica fiecare pas, ce acte sunt necesare la fiecare pas si unde are loc fiecare pas (de exemplu, numarul salii) nu au fost publicate in prealabil ci doar cu putin inatea evenimentelor respective, astfel ca se ajunge la situatia ca o persoana sa dea din colt in colt pana afla ce are nevoie (sa nu uitam de incidentul exemenelor in care orarul si salile au fost publicate cu nici o ora inainte de inceperea examenelor, iar la o specializare erau alocate doua sali, una la parter si alta la etajul 5 – dar fara vreun criteriu ce ar ajuta studentii sa afle in ce sala sa mearga, ce ar trebui sa faca oamenii atunci? la ora fixata sa faca ture de la parter la etajul 5 si inapoi?)

Acestea sunt cateva idei simple dar esentiale pentru o buna functionare a institutiei.

Cum am spus si in postul anterior, am ales sa ma inscriu la master pe specializarea E-Business. Dupa aventura in urma careia a trebuit sa trec de la ID la zi, in cele din urma am constatat cu stupoare ca numele imi fusese scris gresit pe lista publicata dupa redistribuire. Speriat de gandul ca daca nu ma misc repede va trebui sa explic tot restul vietii mele motivul pentru care pe o diploma e un nume iar pe cealalta alt nume (motivul fiind ca in secolul 21, la FSEGA se tin ‘nspe liste separate copiate manual, in lipsa infeastructurii informatice), am mers la secretariat sa cer corectarea. Acolo mi s-a spus ca se corectase deja (probabil cineva s-a uitat pana la urma in dosar). Fiind deja acolo am intrebat daca orarul s-a afisat si mi s-a raspuns politicos sa merg la etajul 4, la informatica economica, si sa ma uit acolo. (mica observatie: la inscriere n-a fost necesar muntele de acte inutile publicat pe site,  ci doar buletinul si notele de la licenta si media anilor de studiu – note pe care le declarai pe proprie raspundere, asa ca oricine putea sa declare un 10 in loc de 6 si ma indoiesc ca cineva ar fi observat).

Oricum, inapoi la etajul meu. Dupa o lupta absurda cu liftul (care la o oprire “uita” lista de etaje comandate de fiecare dintre studentii inghesuiti inauntru si fiecare trebuie sa apese iar, sperand ca nici o persoana de la alt etaj nu a profitat pentru a chema liftul altundeva) am ales scarile si curand m-am regasit in fata unui afisier. Pe afisier, pe aceeasi foaie, erau inghesuite 4 specializari. Desigur, in spatiul minuscul, cineva a fortat toate obiectele din orar in modul cel mai ilizibil cu putinta: ori prea mici pentru a fi citite, ori prea mari astfel inca poti sta linistit sa meditezi daca obiectul respectiv tine de prima saua de a patra specializare, caci se intinde peste toate rubricile.

Cu mirare constat ca in loc de 5 obiecte (cum scrie in planul de invatamant al specializarii pe anul 2009/2010), in orarul semestrului 1 apar doar 4, dintre care doar 3 au corespondent in plan. Al patrulea obiect este unul din cele listate pentru semestrul 2, iar doua dintre obiectele anuntate pentru semestrul 1 lipsesc. Bulversat, imi notez orarul dupa un criteriu arbitrar (care mai apoi s-a dovedit a fi corect totusi) si merg acasa.

A doua zi, conform orarului, aveam doua cursuri, asa ca ma deplasez iar la incredibila FSEGA. Acolo, surpriza, sala de curs e inchisa. Merg disperat (ajusesem la timp, insa era clar ca fuga dupa informatii ma va intarzia) la secretariat (ce rost avea sa merg la orarul pe care il aveam?) sa iau informatia de la sursa. Sunt trimis prompt la informatica economica, secretariatul general nu are habar de orare (sigur, daca ar fi existat or retea, informatiile ar fi fost accesibile). La etajul 4, orarul de pe afisier devenise o mazgalitura, cu taieturi si corecturi. Cea relevanta in cazul meu era corectarea salii de curs (sigur, eu fusesem acolo chiar in ziua precedenta). Fug rapid la sala corecta care era, deasemenea, inchisa. Enervat, ma intorc la etajul 4 si merg tinta la catedra de informatica economica unde insista pana un asistent la fel de enervat ma ia si-mi explica orarul, dovedind ca informatiile decriptate de mine erau corecte. Explicatia lui pentru discrepanta dintre orar si planul de invatamnt se dovedeste a fi “ca probabil erau optionale” (omul ma credea vreun cretin analfabet, parca in plan nu scria negru pe alb cu font mare ce e optional si ce nu). La intrebarea daca orarul se va publica pe net, el imi raspunde senin ca nu (la urma urmei site-ul FSEGA exista pentru a face publicitate unor expozitii foto, nu pentru a publica informatii esentiale precum orarul). Inainte de a-mi intoarce spatele, respectivul ma avertizeaza (binevoitor) ca orarul se va modifica in urmatoarele doua saptamani si ca as face bine sa vizitez mai des afisierul. Omul, desigur, avea dreptate.

Desigur, zic in sinea mea, de ce s-ar publica informatiile de interes pe site si ar scuti studentii de drumuri inutile si asistentii (si secretarele) de intrebarile stupide si repetitive ale studentilor (caci, indiferent cat de justificate, sa fii nevoit sa intrebi de orar pe la toate usile e teribil de stupid), mai ales la master cand totusi cei mai multi dintre studenti au deja un job si o viata proprie. Iar pentru o secretara a-si face 5 minute pentru a publica un fisier online nu mi se pare sacrificiul suprem.

Cireasa de pe tort a aterizat in momentul in care am sunat la secretariatul departamentului de informatica economica, unde mi s-a spus ca nimeni nu stie nimic de specializarea E-Business, singura persoana avizata fiind o anume profesoara implicata in elaborarea orarului.

Mai haotic nu se poate, nimeni nu stie nimic, singurul loc unde informatia e “publica”, e un afisier unde sunt aruncate niste foi care arata mai rau decat ultima pagina a caietelor mele. Sunt foarte curios cum vor evolua lucrurile, oare pot face o plangere la OPC?

- lipsa informatizarii: in momentul in care cer niste informatii (confirmarea inscrierii la admitere, rezultate, etc) e inadmisibil sa mi se spuna ca nu e timp de uitat pe liste. Ar trebui ca rezultatele sa exista intr-o baza de date accesibila functionarilor iar orice intrebare isi gaseste raspuns in doua clickuri.

- website inutil: in acelasi registru, diversele rezultate ale admiterii nu sunt afisate online. Singura informatie afisata (tarziu) au fost rezultatele preliminare, in forma unui fisier RTF (nici macar Excel!!) fara cap si coada, complet ilizibil.

- informatii haotice: conform listei de documente necesare inscrierii, publicate initial, candidatul are nevoie de o serie de documente la dosar plus dovada achitarii taxei de inscriere de 150 de lei. Dupa zile de stres, cautat certificate, stampile, examen lingvistic, aflam ca de fapt actele anuntate ca necesare pentru inscriere nu sunt cerute la inscriere ci la confirmare. E ok, stam flexati doar pentru a afla in ziua confirmarii ca mai e nevoie de platit si o taxa de confirmare, si de completat o fisa obscura, pentru ambele asteptand la cozi imense.

- acte fara noima si redundante: de ce ar fi nevoie de certificate de nastere legalizat? Informatiile respective sunt in buletin, pe langa asta simplul fapt ca sunt acolo in fata lor cu buletinul in mana e dovada faptului ca exist. Plus ca un certificat de nastere se falsifica mai usor ca un buletin. Pe langa toate acestea, de ce au nevoie sa le scriu pe fisa numele complet al parintilor (care se gaseste si in copia de buletin ceruta) ?

- cozi imense: imaginati-va o coada la care se sta aproximativ 4 ore pentru a plati o taxa, coada servita de un birou cu 2 functionari. Desigur, nimenanui nu i-a venit in cap ideea simpla de a mai deschide un birou de colectare a taxei respective.

- afisarea stupida a rezultatelor: rezultatele examenelor au fost afisate in modul urmator -> liste printate cu caractere minuscule si impanzite pe 2 panouri alaturate, inalte de 3 metri. Dragi functionari, un student e interesat de 2-3 lista maxim, de ce sa le ingramaditi asa incat sutele de candidate sa se imbulzeasca intr-un spatiu de 1×1? De ce nu le-ati lipit pe geamuri, cu ceva distanta intre ele? De ce nu le-ati afisat online, cum se face in secolul 21?

- o universitate/’nspe centre lingvistice: De ce e nevoie la UBB de doua centre lingvistice, Alfa si Lingua? Unul nu e de ajuns, eventual cu un birou deschis la fiecare facultate? De ce acel certificat Alfa care a fost ok pentru licenta luata la Informatica nu e ok si pentru admiterea la FSEGA?

Unii s-ar astepta ca intr-o universitate moderna sa existe un sistem informatic bine pus la punct, unde datele legate de admitere sa fie centralizate si accesibile in reteaua interna. La inscriere, functionarul de la FSEGA ar avea accesibile informatiile absolventilor facultatilor din aceeasi universitate, ar vedea ca au certificat lingvistic, ar vedea notele de la admitere si-ar spune: “da ok, ai tot ce trebuie, esti inscris, vii la examen si apoi doar cu dosarul la confirmare”. Scurt si clar, bataie de cap ar fi doar pentru cei care vin de la alte universitati.

Apoi, de ce e asa de greu de pus pe internet un roadmap clar pentru admitere? Pasul 1. inscriere (lista de acte), pasul 2. examen, pasul 3. confirmare (alte acte), etc.

Toate aceste mici lucrusoare ar face viata mult mai usoara atat pentru functionari cat si pentru studenti. Sunt sigur ca tanti Tanta de la secretariat si-ar bea cafeaua mult mai linistita dar n-ar tarai telefonul la 2 secunde cu studenti bulversati de lipsa informatiilor clare, daca intrebarile pe care 100 de oameni i le adreseaza la fiecare 3 minute s-ar gasi public, pe siteul http://www.econ.ubbcluj.ro , site atat de inutil momentan.