A intelege politica externa a Romaniei este o incercare inutila de a pune ordine in haos. A incerca sa adaugi prisma obiectivelor economice este absolut inutil iar incercarea Romaniei de a adera la spatiul Schengen subliniaza acest lucru inca o data.

Am spus-o de multe ori: Romania nu merita sa intre in Uniunea Europeana in 2007. Totusi a intrat, iar pentru ca unele state s-au trezit ca au lasat sa intre un element instabil, au inventat MCV, Mecanismul de Cooperare si Verificare – in speta un set de scopuri dublate de principii si metode de verificare. Romania este tinta a 4 astfel de scopuri:

• Asigurarea unui proces judiciar transparent, in speta prin asigurarea unor metode a trage la raspundere CSM (Consiliul Suprem al Magistraturii), precum si prin dezbaterea si monitorizarea impactului schimbarilor aduse codului penal si procedurilor penale. (Romania a facut un mare nimic)
• Infiintarea unei agentii de integritate, care sa poata verifica averile, incompatibilitatile dintre posturile publice si private precum si identificarea conflictelor de interese ce ar putea surveni. Aceasta agentie trebuie sa aiba posibilitatea de a decizii cu statut executoriu pe baza carora sa se poata da pedepse obligatorii. (s-a infiintat ANI, aceeasi ANI care acum a fost mutilata complet)
• Pe baza progreselor inregistrate la data aderarii, sa se continue procesul de a finaliza dosare de inalta coruptie (Romania a facut un mare nimic)
• Luarea de masuri aspre pentru a eradica coruptia in interiorul structurilor publice, in special in cadrul administratiilor locale. (mari pasi inapoi, de notat faptul ca PDL a inceput sa-si protejeze coruptii in cadrul partidului, vezi cazurile Ridzi si Solomon).

Ce s-a intamplat intre timp? Dupa cativa ani, structurile de decizie de la Bruxelles si-au dat seama ca nu au cum sa impinga Romania pentru indeplinirea scopurilor enumerate in MCV. De fapt, MCV-ul nu constituie obligatii ci este o metoda de colaborare pentru a ajuta Romania sa-si integreze sistemul judiciar la standardele Uniunii Europene. Dar, aflandu-se deja in UE, Romania nu are niciun castig politic suplimentar din indeplinirea scopurilor astfel incat efortul nu este nici pe departe prioritar.

De partea Romaniei nu exista nicio perspectiva in momentul de fata de a satisface scopurile MCV-ului, atata timp cat toate partidele aflate in Guvern si Parlament fac eforturi sustinute de a proteja coruptia institutionalizata. Este de notat faptul ca, de fapt, partidele nici nu se mai obosesc sa ascunda coruptia, atata timp cat opinia publica inghite galusca “dar ceilalti sunt mai corupti ca noi” drept scuza pentru a nu face nimic.

In situatia data, mai multe tari din Uniunea Europeana si-au dat seama ca Romania are nevoie de motivatie, astfel incat au atasat fortat MCV-ul de aderarea la spatiul Schengen.

Pusi cu spatele la zid, politicienii romani au reactionat exact cum se asteptau toti cei familiari cu situatia politica din Romania: adica … haotic. Unii in mod schizofrenic (vezi cazul Predoiu), afirmand ca MCV-ul ignora progresele facute in justitie (desi singurele produse ale justitiei au fost un Cod Penal mai schizofrenic decat Predoiu, plus un mare nimic in cazul dosarelor de inalta coruptie). Altii au aruncat pisica moarta in bratele diplomatiei romanesti (diplomatie care, chiar daca s-ar intoarce la puterea de la inceputul secolului XX tot n-ar putea acoperi faptul ca nu s-a facut nimic).

Cireasa de pe tort a venit insa cand Romania si-a scos coltii tociti sa muste aerul. Prima tura, a ministrului Baconschi, anunta ca Romania va renunta la MCV unilateral. Statele europene dau din cap si ofteaza in fata copilului suparat.

Apoi, diversi politicieni, in frunte cu presedintele Basescu, anunta discriminare, nedreptate si standarde duble. Statele europene arata ca niciun alt stat inafara de Bulgaria nu are problemele Romaniei in justitie, unii incep sa caute un psihiatru bun.

Iar aripa nationalista incepe sa urle in sus si in jos ca Romania nu vrea de fapt in Schengen, un lucru oarecum de bun simt (personal cele 5 minute pe care le castig cand nu trebuie sa mai arat pasaportul nu ma incanta extrem de mult, castigul ar veni din tranzitul de marfuri – dar asta e o investitie pe termen lung si mai intai ar trebui sa fim siguri ca avem ce exporta/importa) daca nu ar fi acompaniat de corul vanatorilor schizofrenici nu ne vindem tara. Tarile europene isi cumpara popcorn si batiste, pregatindu-se pentru tragi-comedie.

Iar la final, toate vaietele combinate care acuza celelalte tari europene par sa ignore simplul fapt ca fiecare tara are dreptul sa-si urmeze interesele. Daca Romania vrea in clubul european, ar face bine sa se conformeze, macar pana cand europarlamentarii damboviteni se vor aseza comfortabil cu cizmele la Bruxelles. Daca nu, atunci macar sa nu mai dea bani aiurea indeplinind criterii tehnice cand la CSM dosarele de mare coruptie incep sa puta a cadavre in putrefactie.

Ce optiuni are Romania:

• sa se supuna cerintelor. La urma urmei politica nu e un joc corect, viata nu e corecta, ideea cu cine e fara de pacat sa arunce primul piatra nu exista in viata reala. Faptul ca altii au problemele lor nu inseamna ca Romania nu trebuie sa le rezolve pe ale ei
• sa-si faca propriul club Schengen si daca alte tari vor dori sa intre, atunci Romania va putea sa-si puna propriile conditii si cei de la putere se vor simti mai bine.