Cei care ma stiu cunosc faptul ca nu sunt foarte vocal atunci cand vine vorba de flame-urile zilnice de pe net. PHP vs ASP, Linux vs Windows, Apache vs IIS, MS Office vs Open Office. Preferintele mele au fost marcate si le sustin cand este cazul, dar nu dau replici sustinatorilor ideii opuse.

Totusi azi am dat peste doua puncte de vedere care merita o replica. Ideile respective au fost luate de pe blogul lui Andrei Maxim

Primul punct de vedere se invartea in jurul propunerii numita OOXML, care a ratat ratificarea drept standard. Nu ma leg de argumentarea referitoare la standard insa am gasit o intrebare interesanta, pe care o voi cita:

Acum vine întrebarea: de ce au votat majoritatea “membrilor O” propunerea pentru standardizarea OOXML-ului? Datorită influenţelor Microsoft, asta e cert. Dar ce fel de presiuni s-au făcut? Dacă luăm urma banilor, cred că putem ghici. În primul rând, majoritatea ţărilor din categoria O sunt ţări sărace: Argentina, Armenia, Belarus, Brazilia, Bulgaria, Chile, Columbia, Costa Rica, Croaţia, Cuba, Egipt şi aşa mai departe, fie ţări prea mici ca să conteze, gen Luxemburg. Austria şi posibil Thailanda să fie singurele excepţii de pe lista respectivă. Majoritatea, deci, ţări în curs de dezvoltare, cu puţini bani de cheltuit pentru IT.

Deci, ce ar câştiga ele dacă ar vota pro-Microsoft? Nu sunt ele candidatele ideale pentru Linux cu OpenOffice? Cum ar putea face presiuni o firmă care cere mulţi, mulţi bani pentru software? Cred că aceasta e întrebarea cea mai interesantă.

Raspunsul este extrem de simplu. In statele sarace majoritatea institutiilor educational-culturale sunt dependente sau chiar direct administrate de stat. Iar Microsoft doneaza din greu respectivelor institutii soft si echipamente. Daca institutiile statului promoveaza arhitecturile Microsoft prin folosirea softului si a standardului, diversele institutii private dependente (vezi cabinete medicale, notariate, etc) vor f nevoite sa cumpere softul necesar unui schimb de informatii consistent. De aici isi scoate Microsoft banii adevarati.

Desigur, ar fi mai ieftin si mai facil a se trece la arhitectura Linux, dar atata vreme cat scolile se comporta ca si sclavi ai Microsoft (la UBB cate laboratoare sunt dotate cu Linux? 0? Cum ar putea iesi specialisti “open” cand Windows e practic impus?) sansele de a obtine generatii de specialisti IT pe arhitecturi alternative sunt nule (de aparut, apar, dar nu in numarul necesar).

A doua replica o dau unei mentiuni din articolul “De ce nu voi invata PHP niciodata” si mai precis:

În PHP aplicaţiile sunt în general 1-tier (cod care amestecă generarea de HTML cu apeluri în baza de date) sau 2-tier (o porţiune de cod lucrează direct cu baza de date şi o porţiune de cod aranjează datele primite şi generează HTML)

acesta fiind si singurul argument dat de autor pentru a motiva decizia declarata in titlu. Nu contest decizia (si eu am decis ca nu voi invata vreodata ASP.NET, atata doar ca am argumente mai numeroase si mai consistente) insa contest afirmatia. Autorul face presupunerea implicita ca faptul ca majoritatea site-urilor facute cu PHP sunt 1-tier dar ca acest fapt e datorat limbajului in sine. Eroarea logica este evidenta: faptul ca un developer sau altul a ales sa nu se complice cu un model arhitectural atunci cand nu considera necesare e o decizie constienta, nu una impusa. Amestecul de HTML cu cod PHP e de domeniul trecutului de ani buni, separarea 3-tier fiind o practica standard in PHP inca de la introducerea versiunii 5 care ofera toatea mecanismele necesare separarii. Faptul ca unii developeri aleg alta cale in situatii particulare e o alegere, la fel cum pot foarte bine declara toate variabilele unei clase Java publice si nu voi folosi deloc getteri si setteri. Limbajul ofera aceasta posibilitate si in unele situatii particulare pot alege aceasta cale, dar asta nu tine de limbaj ci de developer. Asta nu inseamna ca limbajul are ceva ci mai degraba ca developerul nu e prea sanatos.

Codare placuta.